Pasajul Scărilor este una dintre cele mai interesante şi frumoase străzi ale Sibiului. An de an, mii de turişti trec pe acolo şi bineînţeles că există zeci de mii de poze cu această locaţie. Nu ştiu în ce măsură fotografia mea e cu mult diferită faţă de ce au făcut alţii înaintea mea, dar cred că evocă bine atmosfera specială a locului.

De mai bine de trei ani am descoperit fotografia astronomică şi, de fiecare dată când am ocazia, încerc să capturez un peisaj cu dâre de stele. De data aceasta, norocul nu prea mi-a surâs. Au fost nori, iar poluarea luminoasă a oraşului s-a înregistrat foarte repede pe senzorul aparatului digital. Dar chiar şi în condiţii potrivnice se poate realiza ceva interesant. Aşadar, am folosit poluarea luminoasă în favoarea mea, iar casa a fost iluminată vreme de aproximativ 3 minute cu o lanternă.

Viteza în trafic nu e bună şi atrage nenorociri de cele mai multe ori. Pe de altă parte, piloţii de curse sunt dependenţi de ea şi cel mai rapid mereu câştigă. Foarte mulţi dintre noi cred că şi-au imaginat măcar odată în viaţă cum ar fi să gonească nebuneşte cu peste 200 de km pe oră, dar nu au avut ocazia să experimenteze senzaţia. Din fericire, pentru realizarea acestei fotografii nu a fost nevoie de o viteză foarte mare şi greu de atins, pentru că setările aparatului au făcut restul.

N-am mai publicat nimic pe blog de foarte mult timp, dar asta nu înseamnă că nu am mai făcut fotografii. De fapt, am fost toată vara ocupat cu un maraton fotografic pe care mi l-am autoimpus. Proiectul se numeşte “Octombrie a venit” şi s-a desfăşurat în perioada 3 aprilie 2011 – 1 octombrie 2011. Am făcut fotografii zilnic şi am postat în fiecare zi pe Facebook cea mai reuşită poză din ziua respectivă. Până acum doar contactele mele de pe cunoscuta reţea de socializare le-au putut vedea, dar am să încarc şi pe blog o parte din ele. Această fotografie a fost făcută în primăvară, pe 26 aprilie.

După mulţi ani de aşteptare, centura ocolitoare a Sibiului a fost în sfârşit construită. Dar cum a fost inaugurată pe 1 decembrie anul trecut, a trebuit să aştept venirea primăverii pentru a-i face o fotografie aşa cum mi-am dorit. Odată montate trepiedul şi camera foto, am fost nevoit să aştept sa treacă suficiente maşini pentru a le putea captura dârele de lumină lăsate în urmă. Am avut mult şi multe de aşteptat, dar lucrurile frumoase se lasă de obicei aşteptate şi deci e nevoie de multă răbdare şi credinţă că totul va fi cu bine dus la bun sfârşit.

Săptămâna trecută, pe un vânt puternic şi departe de oraş, am avut bucuria de a le fotografia pe fetele de la Amaro. N-a fost aşa de uşor pe cât ar putea părea la prima vedere şi drept urmare am avut alături de mine o echipa formată din 3 asistenţi: Diana, Gabi şi Bogdan. S-au descurcat excelent cu tot ceea ce au avut de făcut şi lucrurile au mers perfect. Am rămas impresionat şi de extraordinarele jonglerii cu foc făcute de Alina, Raluca, Iulia (foto), Mădălina şi Bianca, componentele trupei Amaro. Merită să mergeţi la spectacolele lor!

Dacă aş fi avut un alt gen de blog şi nu un blog foto, probabil că aş fi scris un articol despre lentoarea cu care circulă trenurile în România şi despre întârzierile de zeci şi sute de minute pe care trebuie sa le îndure călătorii. Dar mai bine să vedem partea bună a lucrurilor şi să apreciem frumuseţea acestui mijloc de transport. Fără îndoială, trenurile au un farmec aparte şi sunt ideale pentru realizarea unor fotografii speciale.

După lungi aşteptări cauzate de diverse evenimente mai mult sau mai puţin plăcute am reuşit, în sfărşit, să fotografiez un peisaj nocturn cu dâre de stele. Nici de data aceasta n-am avut răgazul necesar să fac exact ceea ce mi-am dorit, dar pot spune că a fost o experienţă frumoasă. Titlul fotografiei mi-a fost inspirat de melodia “Sleeping Sun” a trupei Nightwish, ce a cântat nu cu mult timp în urmă la Sibiu.

Într-o seară friguroasă, pe un vânt tăios, câţiva oameni n-au avut ce face şi s-au gândit să facă poze la lumina lunii. N-au reuşit, dar şi-au zis că dacă tot le-a ieşit în cale acest ciot să încerce să-l fotografieze cât mai bine. Aşadar, mulţumesc echipei formată din I.D. Teompa, Noisette şi NabooSith, fară de care imaginea de faţă n-ar fi fost posibilă.

Uneori când eşti în căutare de vreme bună pentru un anumit gen de fotografie, se întâmplă să ai ghinion şi să dai de ploaie şi de frig.  Dar acest lucru nu trebuie să te descurajeze, pentru că mereu apare ceva neprevăzut sau o extraordinară oportunitate fotografică la care nu te-ai gândit iniţial.