Am stat şi m-am gândit vreo două zile ce să scriu despre această fotografie. Adevărul e că nici eu n-o înţeleg prea bine. Totuşi, tot stând şi cugetând mi-am adus aminte de poezia “Simetrie” de Marin Sorescu. Nu ştiu de ce, dar concluzia la care am ajuns este că mereu se deschid cel puţin două drumuri pentru fiecare dintre noi, chiar dacă până acum “am ţinut-o tot într-o greşeală”.