O frunză uitată pe o bancă pustie, găsită într-o zi în care nu speram să mai găsesc nimic niciunde. Încă mă întreb care este povestea ei. Au lăsat-o acolo nişte copii? Sau poate doi îndrăgostiţi? Nu voi afla niciodată…

Pasajul Scărilor este una dintre cele mai interesante şi frumoase străzi ale Sibiului. An de an, mii de turişti trec pe acolo şi bineînţeles că există zeci de mii de poze cu această locaţie. Nu ştiu în ce măsură fotografia mea e cu mult diferită faţă de ce au făcut alţii înaintea mea, dar cred că evocă bine atmosfera specială a locului.

Pentru unele fotografii e nevoie de multă planificare, de muncă serioasă şi de măiestrie de regizor, iar pentru altele doar de inspiraţie, de noroc şi de aşteptarea momentului decisiv. Îmi plac ambele abordări şi, de câte ori am ocazia, folosesc tot ce am la dispoziţie pentru a ajunge la rezultatul dorit. În definitiv, fotografia e un mijloc de exprimare care nu ar trebui să fie supus unor reguli prea stricte, atâta vreme cât autorul reuşeşte să provoace emoţii privitorilor şi să respecte anumite reguli ale bunului simţ.

Întotdeauna imi e aşa greu să-mi găsesc cuvintele când vine vorba să explic fotografiile pe care le fac. Până la urmă fiecare înţelege ce vrea şi fiecare se gândeşte la ce vrea.  Fie chiar şi non-stop.